barbat, 65 ani

Ploiesti, Prahova

cauta femeie

Nu mai ratacesc printre gandurile mele, au ajuns ele sa ma fugareasca cu ecou (asta e de la lipsa acuta de neuroni), ieri am clacat si imi urasc momentele de slabiciune, momentele cand pierd controlul si as lasa totul sa se duca unde-o vrea, ma urasc atunci cand ajung la capat si pentru o secunda refuz sa ma ridic si cand vad totul cum se dezintegreaza in jurul meu. Nu am reusit sa ma protejez destul si sentimente care nu-mi apartin s-au impregnat pe mine, stari si cuvinte ale altora mi-au muscat din carne, pentru ca am lasat garda jos pentru o clipa, si m-au intepat din toate partile. Dar a trecut...
Este incredibil cat de multe te poate invata un om despre tine insuti, cum o privire poate trezi in tine ceva ce credeai demult pierdut, anesteziat sau iluzoriu. Este supranaturala usurinta cu care ne putem transforma intr-un titirez entuziast, care pare sa vada lumea pentru prima oara, impulsionat de mica sclipire vazuta in alti ochi.
La fel de incredibila este caderea.
P .S...Ga nd.inta rziat!! !!!!!!! !
Nu pot inca sa vorbesc nici macar cu mine despre ce mi se intampla. Daca as traduce starea asta in cuvinte, jumatate din savoare s-ar pierde pe drum...Cred ca este singurul aspect al personalitatii mele in care reusesc sa dau dovada de un egoism total. Nu-mi amintesc exact citatul dar Bruckner afirma in mare ca "jumatate din satisfactia adusa de o poveste este tocmai impartasirea ei" In cazul meu, este exact contrariul...